Simboluri şi termeni specifici alchimiei

A

         AGAT

  Piatră semipreţioasă, o varietate de calcedonie (cuarţ), prezentând în secţiune zone concentrice neregulate de culori diferite. Agatul este folosit pe lângă confecţionarea amuletelor cu efecte contra deochiului şi la confecţionarea unor piese de laborator(mojare,pistile).

        AGRICULTURĂ CELESTĂ

  Alegorie desemnând Opera alchimică în care procesele şi stadiile erau supravegheate şi conduse cu atenţie de alchimişti, întocmai urmăririi de către agricultori a însămânţării,creşterii şi maturizării plantelor terestre. "Plantele terestre"ale alchimiştilor erau metalele pământului care îşi aveau originea şi corespondenţa celestă cunoscută.

         ALCHIMIE

   În mod simplist, alchimia este asociată cu încercările de obţinere artificială a aurului,de căutare a pietrei filozofale, de preparare a elixirului vieţii.Alchimia, privită în cele mai importante aspecte ale ei, ar putea fi definită drept o filozofie a perfectibilităţii, un domeniu al cunoaşterii care viza teoretic şi practic vocaţia desăvârşirii Fiinţei în unitatea ei. Deci, alchimia nu era numai o formă de investigare a naturii, ci şi o disciplină filozofică şi spirituală.Originea cuvântului alchimie, provine din limba arabă, al- kimya,care e compus din articolul al şi cuvântul grec khymeia care înseamnă a topi,a lipi,a împreuna.

        ALCHIMIST

  Persoană preocupată de alchimie, indiferent de pregătirea sa profesională, meşteşugar, preot, artizan, spiţer, medic, jurist, profesor etc. Între cele două orientări ale alchimiei postparacelsiene din secolul al XVI-lea pragmatică şi sapienţială s-a produs o ruptură care a făcut din alchimiştii pragmatici precursori ai chimiei şi farmaciei, în timp ce alchimia sapienţială de orientare mistică, speculativă a rămas cu adepţii ei în universul conservator al alchimiei tradiţionale.Ironizat ca "suflător", datorită foalelor utilizate la menţinerea focului din cuptor,alchimistul pragmatic s-a dovedit un veritabil cercetător, iar laboratorul său, primul lăcaş indicat de istoria ştiinţei ca fiind destinat activităţii de cercetare. 
  Bibliografie: "Dicţionar de alchimie ilustrat", Alexandru Pop, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006

Simboluri şi termeni specifici alchimiei

A

      ABLAŢIUNE

1. Spălarea rituală totală sau parţială a corpului                ( lat.ablutio), pentru purificarea fizică şi sufletească.

2.Operaţiune alchimică de spălare şi limpezire a unui corp sau a unei substanţe cu ajutorul apei ( sau cu alte lichide) ori a focului, când se urmărea purificarea sau înălbirea produsului.

      ABRACADABRA  

1.Formulă magică utilizată pentru invocarea spiritelor în actele de magie, însoţind uneori operaţiuni de laborator şi care trebuia să păstreze "limba originară"pentru ca efectul invocării să nu se piardă, ştiut fiind că"energia sonoră ca şi ierburile şi celelalte lucruri au propriul efect primit din armonia celestă".

       ADEPT

1. Denumire pe care şi-o arogau unii alchimişti care ar fi deţinut secretul fabricării artificiale a argintului sau aurului.Cu alte cuvinte,ar fi fost vorba de un  iniţiat posedând un înalt grad de cunoştinţe tehnice şi, în acelaşi timp, de o moralitate exemplară.

2. Alchimist care acordă atenţie exclusivă alchimiei mistice (sapienţiale) alchimia de laborator fiind doar un"accesoriu"al preocupărilor sale. 
        AES
Denumire latină pentru cupru sau un aliaj al cuprului (bronz, alamă). Iniţial, arama era denumită aes rubrum, aes cyprium, aes cupreum, cuprum etc. cea mai curată aramă provenea din insula Cipru (din apele căreia s-ar fi născut zeiţa Venus-Afrodita), alchimiştii folosind şi denumirea de Venus pentru cupru. În lucrările alchimiştilor se pot întâlni denumiri ale unor substanţe având în compunere cuvântul aes Hermetis, aes viride    ( cupru verde pentru cocleală, cupru oxidat).
 

  Bibliografie: "Dicţionar de alchimie ilustrat", Alexandru Pop, Editura Paralela 45, Piteşti, 2006